Partea a 3-a: Metode de distilare

Distilarea cu abur este cea mai folosită metodă pentru colectarea uleiurilor esențiale. Este un proces delicat, care necesită mult timp și atenție la detalii. Utilizarea predominantă a acestei metode nu este dictată doar de faptul că produce uleiuri excepțional de pure și curate, ci și de faptul că permite colectarea de compuși aromatici termosensibili. Spre deosebire de distilarea simplă, distilarea cu abur se efectuează într-un sistem presurizat. Într-un sistem presurizat, uleiurile esențiale pot fi distilate la temperaturi mult mai mici decât punctul lor obișnuit de fierbere; astfel, se protejează integritatea profilurilor chimice complexe și delicate.

 

În cazul distilării cu abur, este important să se acorde atenție deosebită sursei de căldură. Temperatura sistemului trebuie să se mențină într-un interval strict; dacă este prea mică, uleiurile esențiale nu vor putea fi distilate, iar dacă este prea mare, există riscul de deteriorare a uleiurilor esențiale sau de colectare a unor compuși nearomatici nedoriți. Temperaturile necesare pentru o distilare cu abur optimă sunt cuprinse, de obicei, între 60°C și 100°C (140°F și 212°F). Unul dintre avantajele distilării cu abur este că temperatura poate fi ajustată continuu și este controlată cu precizie, pentru a asigura menținerea permanentă a sistemul în intervalul optim de temperatură.

 

În mod similar, presiunea trebuie să fie și ea controlată cu strictețe. Din acest motiv, la distilarea cu abur se utilizează un „sistem închis”. Acesta înseamnă că sistemul este presurizat la un nivel superior presiunii atmosferice. Presiunea necesară variază de la o plantă la alta, dar este cuprinsă de obicei între 15 livre/inchi la pătrat (PSI) și 20 PSI. Creșterea presiunii sistemului de distilare poate reduce semnificativ timpul de distilare. Timpul necesar pentru distilarea unui ulei poate fi redus până la un sfert dacă se utilizează un sistem presurizat.

 

Pe lângă presiune și temperatură, timpul de distilare este, de asemenea, un aspect important. Fiecare plantă este unică, putând necesita de la câteva ore la câteva zile pentru o distilare completă. Uleiurile extrase din lemn se asociază, de obicei, cu cel mai lung timp de distilare, fiind necesare până la 36 de ore sau chiar mai mult pentru o distilare completă. Pe de altă parte, levănțica poate fi distilată complet în numai 2 ore.

Distilarea cu abur este realizată într-un distilator care utilizează apa pentru a extrage uleiul esențial din materialul vegetal. Apa este încălzită, producând aburi. Aburii se ridică și traversează camera în care se află materialul vegetal. Forțându-și trecerea prin materialul vegetal, aburii sparg glandele mici care conțin uleiul esențial. Deoarece uleiurile esențiale conțin numai compuși aromatici suficient de volatili, uleiul esențial este transportat cu ușurință de aburi în tubul de condensare. Odată ajuns acolo, condensează trecând în stare lichidă și se acumulează în rezervorul de colectare. La scoaterea din rezervor, vom avea un amestec de ulei esențial și apă. Deoarece uleiurile esențiale nu sunt solubile în apă, amestecul se va separa în mod natural în două straturi: un strat de ulei esențial pur deasupra și un strat de apă dedesubt. Stratul apos poartă denumirea de hidrosol și este deseori comercializat sub formă de apă florală.