Partea a 3-a: Metode de distilare

Extracţia cu sovenţi poate fi utilizată pentru toate tipurile de material vegetal, dar se utilizează cel mai frecvent la florile extrem de fragile sau care nu suportă, din alte motive, condițiile necesare pentru distilarea cu aburi. Metodele de extracție cu solvenți produc absoluturi, care diferă de uleiurile esențiale deoarece conțin constituenți chimici atât aromatici, cât și nearomatici. Alegerea unui bun solvent este un prim pas important. De obicei, se utilizează solvenți cu polaritate mai mică (de exemplu, pentan sau hexan) sau alcooli (de exemplu, metanol sau etanol). Tipul de solvent utilizat poate altera absolutul, așa că este important să se aleagă un solvent care va produce alterații minime ale aromei unice și proprietăților benefice ale absolutului.

 

Materialul vegetal este așezat pe o tavă care nu trebuie să fie adâncă și este spălat cu un strat din solventul ales, pentru a dizolva compușii aromatici. Pentru a permite solventului să pătrundă bine în întreg materialul vegetal, acest proces poate să prevadă ruperea fizică a materialului vegetal sau rotirea sa într-un tambur rotativ. Amestecul rezultat este apoi filtrat, pentru a îndepărta materialul vegetal și este distilat în vid pentru a îndepărta solventul în exces. În urma acestui proces, rezultă o ceară groasă numită „concrete”. Aceasta conține toți compușii aromatici puternici ai plantei, precum și o varietate de alți compuși liposolubili. Pe urmă, această ceară se prelucrează cu un al doilea solvent (de regulă, un alcool ca etanolul). Absolutul este solubil în acest solvent, dar celelalte componente lipidice nu sunt solubile. După o altă etapă de distilare în vid necesară pentru îndepărtarea solventului, rămâne doar un amestec pur de absolut. Numai 1-5 procente din solvent vor rămâne în produsul final. Câteva absoluturi extrase în mod obișnuit prin această metodă sunt cel de iasomie și cel de vanilie. Prelucrarea cu solvenți este apreciată pentru faptul că produce absoluturi cu un parfum bogat și autentic.