Partea a 2-a: Structura plantelor

Tulpina este sistemul principal de sprijin structural al plantei deasupra solului. Pe lângă faptul că susține toate organele plantei (frunze, muguri, flori, conuri, fructe etc.), tulpina permite plantei să crească în înălțime și să își crească astfel expunerea la lumina soarelui. Primirea unor cantități adecvate de lumină solară este un aspect fundamental pentru plante, deoarece lumina solară este sursa de energie care alimentează procesul de fotosinteză. Asemănător rădăcinilor, tulpinile sunt de obicei ramificate, pentru a asigura cât mai mult spațiu posibil pentru formarea frunzelor și creșterea părților reproducătoare ca florile și fructele.

 

În interiorul tulpinii se găsește sistemul conducător al plantei, alcătuit din două tipuri principale de țesuturi conducătoare: xilem și floem. Funcția principală a xilemului este cea de transport al apei și mineralelor absorbite de rădăcină în restul plantei. Floemul transportă substanțele rezultate prin fotosinteză (în special zaharuri) de la frunze la restul plantei, unde sunt utilizate pentru alte reacții chimice. De asemenea, tulpina este un loc important de depozitare a zaharurilor produse prin fotosinteză și a substanțelor nutritive în exces care au fost absorbite din sol. Pentru a putea îndeplini numeroasele lor funcții, majoritatea tulpinilor sunt alcătuite parțial din lignină, o componentă durabilă care conferă structurii plantei flexibilitate, impermeabilitate și rezistență la comprimare.

 

Uleiurile esențiale de scorțișoară și cassia sunt exemple de uleiuri esențiale izolate prin distilare din scoarța internă a plantei, iar cel de Santal este un ulei esențial distilat din așchiile obținute din măduva lemnului. Pe de altă parte, uleiurile esențiale de tămâie și mir sunt izolate cu grijă din rășinile care se scurg din porțiunile deteriorate ale lemnului și scoarței copacilor.