Partea a 6-a: Fitochimie -- Terpene și terpenoide

Există mii de tipuri de compuși mono-, sesqui- , di-, tri-, tetra- terpenici (care diferă între ei prin masa moleculară), iar mulți dintre ei au fost studiați pe scară largă. Acești compuși se găsesc în natură și în majoritatea plantelor. Multe monoterpene sunt cunoscute pentru aromele lor puternice și gradul ridicat de volatilitate prin care atrag insectele la florile plantelor pentru polenizare. Uleiurile esențiale izolate din trandafir, mentă, lămâie și levănțică conțin numeroase monoterpene oxigenate, compuși alifatici și aromatici care conferă acestor uleiuri parfumul lor unic plăcut. Alte terpene nearomatice și terpene cu masa moleculară mai mare pot îndeplini funcția de compuși protectori, furnizând plantei un gust mai amar, o aromă înțepătoare sau o textură lipicioasă, pentru a respinge prădătorii potențial nocivi. O altă caracteristică protectoare a terpenelor este hidrofobia (caracteristica de respingere a apei), care le permite să treacă cu ușurință prin membrana celulelor invadatoare. La traversarea unei membrane celulare, acești compuși pot crește fluiditatea membranei, astfel că celula nu mai are capacitatea să mențină un mediu intern echilibrat. Deoarece supraviețuirea celulelor depinde mult de echilibrul mediului intern, acest lucru poate cauza apoptoza (moartea celulară). Deși terpenele deseori nu pun în pericol viața organismelor mari (ca animalele și oamenii), pot fi eficace împotriva multor amenințări din mediu.