Partea a 5-a: Compușii oxigenați -- Alcoolii

Următorul nivel de complexitate în chimia uleiurilor esențiale este adăugarea grupărilor funcționale la structurile terpenice de bază. Adăugarea unor atomi diferiți de carbon modifică proprietățile unei terpene prin schimbarea reactivității acesteia. Grupările oxigenate sunt cel mai frecvent tip de grupare funcțională din uleiurile esențiale. La fel ca în cazul terpenelor, este important să înțelegem diferitele clase de compuși oxigenați existente, deoarece fiecare clasă contribuie cu propriile sale beneficii potențiale unice pentru sănătate.

Constituenții oxigenați ai uleiurilor esențiale au întotdeauna o structură de bază terpenică, așa că denumirea de terpenă este utilizată întotdeauna la clasificarea moleculei. De exemplu, dacă se adaugă o grupare alcoolică sau grupare hidroxil (un atom de oxigen și un atom de hidrogen) la o monoterpenă, molecula va fi denumită alcool monoterpenic. Dacă se adaugă o grupare cetonică (un oxigen) la o sesquiterpenă, molecula va fi clasificată drept cetonă sesquiterpenică. Totuși, în multe cazuri, moleculei i se atribuie o singură denumire unică, iar cuvintele „monoterpenă” și „cetonă” sunt omise.