Partea a 3-a: Metode de distilare

Există multe metode disponibile pentru colectarea uleiurilor esențiale, dar unele principii generale se aplică tuturor metodelor. În primul rând, materialele vegetale produc cel mai bun produs final dacă sunt distilate întregi. Pentru a evita pierderile de ulei esențial, materialul vegetal nu trebuie să fie tăiat, mărunțit sau alterat în niciun alt fel înainte de începerea procedurii de distilare. Unele plante nu pot fi introduse întregi în echipamentele de distilare. De exemplu, uleiul esențial de santal este derivat din măduva lemnoasă densă a santalului. Aceasta este o excepție în care distilarea corectă a uleiului ar fi imposibilă fără ca mai întâi să se macine lemnul în așchii mici, care încap mai ușor în distilator.

 

Pentru a proteja integritatea profilului chimic delicat al uleiului esențial, toate metodele de distilare necesită o atenție deosebită la parametrii de timp, temperatură și presiune. Fiecare dintre compușii aromatici care alcătuiesc un ulei esențial are o sensibilitate diferită la căldură. Unele molecule vor rămâne total neafectate la temperaturi mari, în timp ce altele sunt foarte delicate și pot fi distruse dacă temperatura sistemului crește prea mult. Controlul meticulos al condițiilor de distilare este vital pentru succesul producției uleiurilor esențiale.

 

Distilarea este un proces care implică separarea unei substanțe în părțile sale componente, pe baza punctelor de fierbere și a volatilității acestora. Aceasta înseamnă că, atunci când sunt expuși la temperaturi ridicate, constituenții dintr-un amestec lichid vor trece în stare gazoasă. Fiecare constituent fierbe la o temperatură diferită, așadar, în funcție de temperatura sistemului, unii constituenți vor fi în stare gazoasă, iar alții vor rămâne în stare lichidă. Dacă temperatura este controlată cu atenție, acest proces permite izolarea diferiților constituenți unul față de altul. Este important de știut că distilarea implică doar o separare fizică a compușilor, fără nicio reacție chimică, protejând astfel profilul chimic complex al uleiului esențial.

 

Există multe tipuri de distilare. Vom începe cu descrierea celei mai simple metode, numită distilare simplă, pentru a vă ajuta să înțelegeți în linii mari cum funcționează procesul. Rețineți că distilarea simplă nu este o metodă acceptabilă de colectare a uleiurilor esențiale de grad terapeutic. Este necesară o metodă mai complexă și mai controlată, numită distilare cu abur.

 

Distilarea simplă necesită un aparat special numai distilator. Distilatorul este alcătuit din trei componente principale: camera de încălzire, tubul de condensare și rezervorul de colectare. Mai întâi, lichidul care trebuie distilat este introdus în camera de încălzire. Se aplică căldură, până când lichidul începe să fiarbă și să se evaporeze. Vaporii se ridică în tubul de condensare, unde un lichid rece, de regulă apă, curge de-a lungul suprafeței externe a tubului, pentru a reduce rapid temperatura vaporilor. Odată cu scăderea temperaturii, vaporii revin în stare lichidă și se acumulează în rezervorul de colectare. Lichidul rezultat conține un produs izolat al constituenților din lichidul original care s-au evaporat la temperatura sursei de încălzire.

 

Distilarea simplă are multe dezavantaje. Deoarece are loc într-un „sistem deschis” (adică, un sistem care utilizează presiunea atmosferică), lichidul trebuie să atingă temperaturi foarte mari înainte să aibă loc evaporarea. Fiindcă mulți compuși aromatici volatili sunt sensibili la căldură, structura și calitatea produsului se pot deteriora. De asemenea, este dificil să se obțină un produs final pur, deoarece unele reziduuri ale altor constituenți se pot evapora la temperaturi în afara punctului lor de fierbere normal și pot contamina produsul.