Partea a 2-a: Structura plantelor

La plantele cu flori, semințele formate în timpul reproducerii sunt păstrate în ovarul florii. Semințele sunt alcătuite din trei părți principale: embrion, endosperm și înveliș protector exterior. Embrionul (denumit și „germen”) este partea seminței care se va dezvolta pentru a forma noua plantă. Endospermul stochează o rezervă de hrană și substanțe nutritive necesare pentru a hrăni embrionul în procesul de încolțire. Plantele se pot diferenția în funcție de apariția primei frunzulițe embrionare numite cotiledon. Plantele care au unul sau două cotiledoane sunt numite monocotiledonate sau dicotiledonate. Câteva exemple de monocotiledonate, care sunt toate plante erbacee, sunt orezul, ceapa, ghimbirul, narcisa, bananul etc. Câteva exemple de dicotiledonate, care pot fi atât erbacee, cât și lemnoase, sunt busuiocul, coriandrul, trandafirul, mărul, scorțișoara etc. Este vital ca noua plantă să aibă o sursă de energie pentru a putea supraviețui, deoarece nu poate folosi fotosinteza pentru a-și prepara singură hrana, până când nu penetrează suprafața solului. De obicei, endospermul furnizează substanțele nutritive sub formă de amidon, dar poate conține și uleiuri și proteine. Învelișul protector exterior (numit și „tegument”) este utilizat pentru a proteja sămânța până când condițiile de mediu sunt optime pentru creștere. Sămânța are capacitatea să detecteze momentul în care aceste condiții sunt disponibile, pe baza condițiilor de temperatură și umiditate. Temperatura este importantă, deoarece planta nu trebuie să fie expusă la îngheț și trebuie să aibă suficientă lumină solară pentru fotosinteză. Apa este absorbită de sămânță, cauzând umflarea acesteia. În cele din urmă, învelișul exterior crapă, permițând încolțirea seminței.