Partea a 3-a: Creșterea, reproducerea și evoluția

Plantele pot fi anuale, bienale sau perene, ceea ce înseamnă că au un ciclu de viață cu durata de un an, de doi ani sau infinit. De asemenea, se împart în plante vasculare și avasculare. Plantele vasculare, cum sunt ferigile, coniferele și plantele cu flori, prezintă țesuturi „vasculare” (asemănătoare vaselor de sânge) specializate, care permit transportul apei și al materialelor hidrosolubile în întreaga plantă. Pe de altă parte, plantele avasculare, cum sunt briofitele sau mușchii, nu conțin țesuturi care că permită transportul apei, ci se bazează pe accesul direct la apă și la materiale hidrosolubile.

 

Plantele se află într-o stare de creștere, schimbare și adaptare continuă. Există două mecanisme principale de creștere, care permit plantelor să se dezvolte în înălțime, grosime și talie: producerea de celule noi și mărirea celulelor existente. 

 

Plantele generează țesuturi noi din centrele de creștere situate la capetele rădăcinilor și tulpinilor. Centrele de creștere pot produce trei tipuri diferite de țesuturi: țesut extern de acoperire a plantei, țesuturi conducătoare cărnoase și țesut spongios (țesut moale care se găsește între alte tipuri de țesuturi sau la nivelul miezului tulpinii). Unele plante, cum sunt copacii, iedera lemnoasă și tufișurile, prezintă tipuri suplimentare de țesuturi, care asigură creșterea unor părți specializate ale plantei, cum este scoarța. Pe baza acestor centri de creștere, planta are capacitatea să genereze noi frunze, muguri de flori sau să înlocuiască țesuturile deteriorate.

 

Celulele preexistente la nivelul plantelor au, de asemenea, capacitatea de a-și mări dimensiunile prin expansiune, astfel încât să poată încorpora noi proteine, organite și lichid citoplasmatic nou-format. În interiorul fiecărei celule a plantelor există vacuole centrale mari, numite organite, care preiau și stochează apa, utilizată ulterior la procesul de expansiune celulară. În funcție de cantitatea de apă stocată, rețeaua de proteine pliabile care alcătuiește structura celulei are capacitatea să se extindă sau să se contracte, pentru a face spațiu unei vacuole mai mari. Este foarte important ca celulele plantelor să conțină suficientă apă, deoarece aceasta constituie un reactant fundamental în procesul de fotosinteză și permite transportul diferitelor substanțe prin rețeaua internă de transport a celulei. Un semnal al privării de apă a plantelor este reprezentat de ofilirea frunzelor sau a altor părți ale plantei.