Partea a 3-a: Valoarea istorică a uleiurilor esențiale – China

Între anii 500 și 1300 d.Hr., China era o mare putere mondială, cu un nivel științific și tehnologic superior oricărei alte civilizații din acea vreme. Practicile tradiționale chinezești continuă să fie utilizate și astăzi și se bazează în continuare pe folosirea a diferite materii vegetale pentru susținerea sănătății și a stării de bine. Legenda ne poartă în trecut, la povestea împăratului și profesorului Shennong. Deși legenda spune că Shennong înțelegea efectele plantelor deoarece avea un corp transparent care îi permitea să consume diferite ierburi și să „vadă” direct modul în care acestea acționau asupra organismului, el a lăsat totuși în urmă texte care descriu cercetările pe care le-a efectuat asupra câtorva sute de tipuri de plante diferite. Protocoalele bazate pe experiențele și munca lui de cercetare au fost transmise de-a lungul generațiilor până în prezent și încă exercită o influență asupra medicinei moderne.

Deși progresele științifice ale Chinei au rămas pentru mult timp izolate de restul lumii, într-un final, s-a deschis o cale de comerț stabilă între Europa și Asia. Parfumuri, plante medicinale și mirodenii au început să fie comercializate pe scară largă de-a lungul acestei căi. Europa a devenit în scurt timp un epicentru al parfumeriei, unde fragranțe de santal, mușețel, salvie, cimbru, lămâie și cuișoare erau folosite frecvent în cadrul ritualurilor de îngrijire personală.